luni, 19 ianuarie 2015

Romantismul natural al vieții

Citesc că există o cascadă în Hawaii în care apa nu cade, ci urcă din timp în timp. Acesta este o realitate care, în ciuda faptului că se poate explica cu legile fizicii, are un anume romantism, stârnește imaginația.   Îmi propun să testez ipoteza mea, așadar îi voi spune deseară lui Felix despre unicitatea acestei cascade, apoi voi aștepta. Dilema este dacă să o fac înainte sau după ce își termină proiectul Mihai Eminescu. Întrucât proiectului îi urmează memorarea unei poezii, dilema mea este temeinică, cât romantism poți să ceri să respire unei singure ființe, într-un unic timp dat?
 
Kiti duce dereticatul la un alt nivel de complexitate. Este bine știut că autismul le pricinuiește celor afectați preferințe stranii, ei atașându-se mai degrabă de lucruri decât de persoane sau alte ființe. Ei bine, dacă până acum Kiti și-a exprimat interesul doar pentru ținerea ordinii și curățeniei în spațiul ei familiar, la orele 6:44 ale acestei dimineți, Kiti și-a întrerupt subit micul dejun, pentru a-l șterge pe Felix la gurița mânjită discret cu iaurt. Aș putea foarte bine să notez data acestei zile ca pe o dată memorabilă, întrucât atenția fetei pentru chipul fratelui ei, dispus într-un unghi destul de greu accesibil privirii lui Kiti, o privire și-așa bizar-incitabilă, este nu doar excepțională, ci și nespus de distractivă, întrucât, insistentă cum o știm, fata a declanșat un mic și caraghios război între cei doi, alergandu-și nervos fratele cu șervețelul în mână, cu mimica disperată a unui trebuincios gest ultim vital. De fapt, chiar asta fac, o notez.
 
Străduința lui Horica de a-și regăsi pasiunea cititului, înecată din cauza greoaiei lecturi a clasicului "Ion", dă în sfârșit roade. Băiatul intră plin de speranță în librărie și iese entuziasmat cu trei romane de Agatha Christie în brațe, iar exuberanța sa, aflu, este motivată suplimentar de achiziționarea celor trei cărți într-o binevenită promoție, absolut stimulatoare pentru citit, desigur, nu pentru achiziționat. Zic, dă roade, și dă, fiindcă iată-l pe Horica pătruns (și de nepătruns) în acțiunea uneia dintre cele trei povești. Cât despre obligatoriul Liviu Rebreanu, zic, dă, Doamne, să-l țină inerțial pasiunea!

Niciun comentariu: