Am vrut să scriu despre o gorilă cu un pui în brațe. Mi-ar fi plăcut să scriu despre acea gorilă cu puiul în brațe, întrucât aș fi putut să îmi numesc textul Gorila căreia i-am picat cu tronc sau Insolența din privirea unei gorile-mamă. Dacă m-aș fi hotărât să povestesc întâmplarea cu gorila care și-a ațintit amenințător ochii asupra mea, din spatele gratiilor unei grădini zoologice, aș fi făcut-o întrucât întâmplarea a fost evocată astăzi de Horica, pentru a-i șterge o mică supărare fratelui său. Nu pot să fac însă din privirea gorilei care mi-a înfricoșat băiețelul, din grijă pentru mine, o poveste, chiar dacă tentația titlului este mare. Iată de ce nu voi scrie nimic despre nicio gorilă. În schimb voi profita de libertatea cu care îmi aleg subiectele și voi intra iarăși în grădina mea florală, de data asta cu un arbust în brațe, arbust de care m-am îndrăgostit subit, la prima vedere. Înaltă, dreaptă, cu multe ramificații din tulpina principală și frunze catifelate din abundență, planta mea își împlinește menirea preponderent estetică revărsându-și spectaculos inflorescențele pe lujerii terminali, fiecare boboc fiind protejat de o construcție elegantă și discretă, ca un motiv arhitectonic, alcătuită dintr-un mănunchi de frunze lanceolate curbe. Sunt zeci de astfel de boboci iviți din planta mea, iar florile ce se arată deja din câte un boboc promit noi stropi de încântare privitorilor. Sunt nenumărate motive de a prinde dragostea pe Pământ, iar a-mi decora casa și grădina cere mereu câte o îndrăgostire. Astăzi, de un Hibiscus macrophyllus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu